Astazi vorbim despre viata si despre moarte, in egala masura. Suna dramatic, stiu. Dar realitatea este ca suntem atat de uituci, noi oamenii, ca parca avem mereu nevoie sa ni se reaminteasca esentialul. Timpul este cel mai important element al existentei noastre. Singurul pe care nu ni-l poate garanta nimeni si nimic. Dar uitam sa ii apreciem adevarata valoarea si de obicei doar dramele din jurul nostru reusesc sa ne trezeasca la realitate.
Adevarul este ca viata e o portie fina si delicata de desert, intr-o mare de farfurii goale. Doar cand vezi faruria goala a celui de langa tine iti dai seama ca ar trebui sa fii din principiu fericit. Doar pentru ca esti.
Doar pentru ca ai norocul sa respiri, sa gandesti, sa iubesti, sa suferi. Sa ai emotii. Sa plangi, sa razi, sa injuri. Sa descoperi lucruri noi si sa uiti altele deja descoperite. Nicio calatorie nu este mai profunda si mai intensa precum insasi viata, fie ea traita si in cele mai grele moduri.
Pentru ca viata ta este cel mai de pret lucru, iar timpul nu ti-l va da nimeni inapoi, esti obligat si dator sa o traiesti cat poti de frumos. Sa te bucuri cat de mult poti, sa razi de oricate ori poti si sa faci bine. Sa faci bine pentru ca binele iti face si tie bine, nu doar celorlalti.
Stiu, tot ce ai citit e un cliseu. Dar nu-i asa ca uitasei sa te bucuri ca inca mai ai timp?
Iti doresc cat mai mult timp. Dar timp de calitate, in care sa iti folosesti energia si curajul si tot ce ai mai bun pentru a construi.
Nu uita: Iubeste Zambeste Viseaza
Cu drag,
I.