Razboiul jucariilor sau Cine mi-a furat casa Doamne?!

Imi aduc aminte, cu mare greutate ce-i drept, de zilele acelea in care casa mea arata…ei bine, ca o casa!!! Curata, linistita dar mai ales ordonata. Cand sa fi fost asta? Ooo…cu cel putin 4 ani inainte. Cand Maia era un mic inger.

Ce s-a intamplat intre timp? Micul inger a crescut, si o data cu el, casa s-a umplut de…tot ce e posibil si imposibil, ce nici cu gandul nu gandesti. Enumar printre ele ce vad acum: suzete, sclipici, sclipici, lego, sclipici, foarfeca, sclipici, biscuiti (in canapea, pe canapea, langa canapea), hartii, creioane, pixuri colorate, alte creioane, auuuuu – asta a durut – o piesa de lego fix intre cele doua degete mici de la piciorul stang. Sa nu uitam de casuta din carton, poneii, rudele poneilor, fustitele de balerina, alti ponei, inca o tona de sclipici. Periute de dinti?! (Ce Dumnezeu or cauta periutele de dinti sub farfurioarele si cescutele de plastic??)

Am obosit. Ma uit in jur cu drag si iubire, dar cand in spate imi intra un cioc tare de pasare din plus, jur cu mana pe inima ca tare as vrea macar o zi in care casa mea sa fie macar un pic si a mea.

PS: Maia imi spune de dimineata: nuuu! Nu intra in baia meeea. Nici acolo nu te duce! Aia e a lui tatiiii! Stii tu, momentul acela misto in care, desi esti in casa ta, iti dai seama ca nu mai ai baia ta, canapeaua ta, cana ta..si totul e plin de sclipici. Roz!

Daca si tu traiesti cu stupoare un adevarat razboi cu jucariile care pare ca nu se va sfarsi niciodata, scrie-mi. E bine de stiut ca mai sunt supravietuitori.
De asemenea, poti incerca lada cu jucarii, macar sa le vezi asezate frumos ❤️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.