Nu demult vine zana de la scoala cu o intrebare tremurandu-i in barba: Mami, chiar exista Mos Craciun?!
Opa zic, asta e o intrebare din aceea capcana in care mai degraba iti doresti sa vorbesti cu copilul despre cum se fac copiii sau ce inseamna drogurile, decat sa raspunzi gresit. Pe umerii nostri de parinti sta aceasta grea povara a magiei Craciunului. Unii dintre noi refuza sa isi minta copiii si le explica din start ca este doar o poveste. Altii (ati ghicit da, ca mine) prefera sa tina cu dintii de povestea Mosului, in speranta ca o data cu ea copilul sa mai stea un pic in copilarie, ca prea stie tot despre tot raul din lume de la o varsta mult prea frageda. Minciuna sau nu, vine un moment in care magia trebuie sa se transforme in realitate, fara sa se spulbere toata minunatia creata in ani si ani de asteptare a Mosului.
Nu stiu ai vostri cum sunt, dar zana viseaza inca din noiembrie la ajunul Craciunului. Isi cauta decoratiunile si le aseaza cu grija prin camera ei, apoi toata luna decembrie isi imagineaza caile de acces ale Mosului in casa si cum ar putea sa il surprinda ca sa il imbratiseze.
Intorcandu-ne la momentul critic, va voi povesti cum am ales eu sa imi pun cenusa in cap si sa gasesc o forma de a pastra inca in sufletul ei bucuria. Iata raspunsul:
-Da mami, exista Mos Craciun. Evident nu asa cum este el descris in povesti, doar stim amandoua ca un om nu poate ajunge in 24 de ore in caselel tuturor copiilor de pe planeta. Noi facem uneori si o ora pe drum pana la scoala, si e la 10 minunte distanta, daramite Mosul in noaptea de Craciun!
-Si atunci mama, e sau nu e? Intreaba zana deja nerabdatoare.
-Pai mami, e, si nu e. Mosul exista, dar nu cum ti-l imaginezi tu. El este in fiecare dintre noi. Este de fapt emotia de a darui cuiva ceva care ii place si bucuria de a-i aduce zambetul pe buze. Frumusetea diminetii de Craciun cand totul este despre noi si familia noastra, iubire, veselie si miros de scortisoara. E despre piciorusele tale goale care alearga in dimineata aceea pe parchet cu o pofta nebuna, sa vada ce e sub brad.
Mosul este asteptarea de cateva saptamani, ca sa vezi daca scrisoarea ta a ajuns la el. Asa ca mami, oricine orice ti-ar spune, Mosul exista. Este in fiecare dintre noi, este iubire.
Recunosc, zana a plecat un pic contrariata, usor nemultumita, dar intelegand ca desi a crezut intr-o poveste, povestea este in fiecare dintre noi.
Tu cum ai reusit sa depasesti momentul “Mosul exista?” cu copilul tau?
Daca vrei sa vezi toate minunatiile pe care ti le-am pregatit Craciunul acesta, apasa aici!