Da. Ma parchez ca o cizma

Doamnelor si domnilor, va prezint adevarul. Nu mai poate fi ascuns dupa ce azi de dimineata, cand duceam zana la gradinita, am reusit minunata performanta de a bloca toata strada. Da, da. Ati inteles bine. Doua sensuri, desigur.

Daca va intrebati cum…pai e foarte simplu. Parchez ca o cizma. Stiu ca noua femeilor ne plac cizmele, sunt care mai de care mai frumoase. Dar nu vorbim de cizme acum, ci de parcatul masinii.

De ce nu mi-a dat Dumnezeu mie talent la parcat – nu se stie. De ce nu m-a invatat instructorul acum zece ani – nu se stie. De ce am blocat toata strada de dimineata? Asta se stie. Cu capul plecat de rusine recunosc ca am incercat de trei ori sa indes masina intr-un loc de parcare (jur ca si un tir incapea), dar a naibii masina n-a vrut si pace. Nu te intelegi cu ea de nicio culoare sa se parcheze singura. Degeaba are toti senzorii din lume care sunt mai rau decat o nevasta isterica dupa ce i-ai calcat pe rochia preferata cu noroi pe talpi.

Treaba e ca nici de dimineata n-a vrut singura a se parca, motiv pentru care fundu’ i-a ramas asa mai in strada un pic…atat de pic, incat masina de gunoi n-a fost chip sa treaca prin spatele ei. Si uite asa, sa vezi senzatii extraordinare, cand iese mandea pe poarta gradinitei mandra toata de mine, hopaaaa toate energiile negative din Univers stateau la coada sa ma devoreze. Incepand cu gunoierii care asteptau saracii in injuraturile celor din spate (card de vreo 5 masini) si terminand cu celalalt sens de mers, din care doi isi lasasera masinile pe avarie ca sa isi duca (surpriza!) copiii la aceeasi gradinita cu fiica-mea. Sa nu mai continui ca am reusit sa mi-l pun in cap pana si pe directorul gradinitei, care isi ceruse deja scuze celorlalti soferi in numele meu.

Dar da, pot spune ca sunt norocoasa. Exista si o parte buna a lucrurilor (pe langa faptul ca inca nu am masina scrijelita de cheile vreunui sofer furios – Miracol!?). Zana mea mica e inca suficient de mica incat sa nu inteleaga injuraturile celorlalti parinti. Yeeeey!!

PS: da, e posibil sa conduc tot ca o cizma. Mi s-a mai spus. Mi s-a spus si ca-s frumoasa si desteapta, asa ca putem sa ne imaginam ca nimeni nu-i perfect si ca am si eu limitele mele ok?

PS2: Daca tot spunem adevarul azi…ultima oara cand am iesit din parcarea atelierul (care e pur si simplu uriasa, daca ne-ai vizitat stii deja)…m-am oprit in masina surorii mele. Dadeam cu spatele si…stii tu. N-am vazut masina. E rosie…

Daca si tu esti la fel de priceputa, scrie-mi 🙂 poate facem vreo asociatie ceva. Asociata Cizmelor in Trafic. Suna bine, nu?

Si nu uita: Iubeste Zambeste Viseaza